Operă de debut, încununată cu Premiul pentru Roman acordat de Ministerul cipriot al Educaţiei şi Culturii, Famagusta. Urme pierdute în nisip, tradusă şi în limba cehă, se concentrează pe frământările societăţii cipriote de la proclamarea independenţei în 1960 până la evenimentele tragice din vara anului 1974.

Frescă a oraşului natal înainte ca acesta să devină „oraşul din vis”, populată de personaje din toate generaţiile, în care entuziasmul debordant al tinereţii se izbeşte de experienţele amare ale vârstnicilor. Cartea transmite o dramatică senzaţie de lipsă de speranţă şi de fatalitate.

O emoţionantă declaraţie de dragoste a autoarei faţă de oraşul natal, zugrăvit, aşa cum mărturiseşte, „în anii care au configurat conştiințe naţionale şi sociale prin permanente şi repetate răsturnări, în anii care au evoluat între iluzii şi aspiraţii, pe de o parte, şi realitatea dură, pe de alta. Aşa s-a născut primul meu roman, şi cu el am ales să mă prezint cititorului român, fiindcă în acest roman mi-am pus pur şi simplu sufletul”.